noooo idea

Ma tot chinui sa dau un nume acestor crampeie de gand.Nu-mi iese!
Imi place sa plec,sa fug,sa fiu mereu pe drum,macar cu gandul ca TD Lemon 1900. Cred ca scenaristul filmului 1900 era pesti,altfel nu ar fi putut cladi un personaj atat de indragostit de mare,de calatorie,de vis.
Azi pe tren ma gandeam la gari,la cati oameni am lasat si pe cati i-am cunoscut in gari,autogari,la treceri de bac,pe poduri,practic orice loc unde se vine ca sa se plece. Cate vise pot sa desfaca oamenii pe mai putin de 100 de metri de pavaj dintre liniile de tren si cate regrete pot ei sa indure in urma despartirilor nereusite?! In gara te simti... "ca in gara":singur,neindemanatic si aspirant.Vrei aia,vrei ailalta,vrei sa-ti vezi prietenii sau pur si simplu sa te duci acasa sa te descotorosesti de mirosul de tren care de fapt nu exista si pe care il inventezi doar pentru a-ti da jos de pe tine praful de fiinta calatoare pentru a te intoarce inapoi la stabilitate.
Deseori am plecat singura,eu cu mine,mai ceva ca Xena:)) si m-am simtit ok fiindca drumul mi-a fost mereu camarad,sinele de tren un tragaci pentru milioane de ganduri iar miile de stalpi imi amintesc de un film vechi rulat extrem de prost. Mi-am blestemat prieteni si mi i-am inchis in mine in "eternitatile" sau "minutele" petrecute pe o bancheta deloc moale, am produs sute de scenarii cu gaze,picuri de ploaie si picioruse de copii leganandu-se agitat pe scaunelele albastre.
Tin sa precizez ca n-am cunoscut nici un om in tren,doar in gara...fiindca omul cauta mereu ceva stabil iar eu (o geniala!=)) , neavand prieteni cu dependenta de plecare, mi-am "rezervat" unul din plastic : primul scaunel de langa geamul impartit in doua.
Se ofera cineva sa-mi fie camarad in PLECAREA din vara asta?!