Citesc jurnale si scrisori cand sunt stresata si imi imaginez ca le citesc in apa. Inchid ochii si vad nisip pe sub apa,pestisori si apoi ma simt ca si cum as fi pupat un delfin. Nu m-am mai simtit asa de ani intregi,de fapt de cand am inceput jurnalu' secret din care citesc chiar acum.
Aici ii pastrez pe tata si pe Marius.Carnetelele din copilarie le-am lasat,impreuna cu ea intr-un apartament de 2 camere in care bunicul imi facea paste cu ardei si imi povestea cum venea "cu ocazie" de la Braila.
Am adunat atatea amintiri cat sa incapa in mii de eternitati,prea multe poate si am furat de la fiecare om cate un zambet.Nu mai stiu cum ii cheama pe unii,si sincer,nici nu ma mai intereseaza.
Pff,am gasit si pagina pe care am scris-o plangand cand am aflat ca Adi avea nush ce pe creier,ce ciudat,abia acum imi dau seama ca mi-e ca un frate.
pe-aici sunt si noptile cu Anca,nopti in care ne hlizeam pana tarziu la televizor,pacat
Foi scrise in acceleratu Cluj-Galati,cred ca printre putinele momente de sinceritate :"Iar am avut emotii" sau "Parca as mai fi stat sa vad cum intoarce capul pentru a mai zabovi un pic pe perna,sa fiu eu aia care se trezeste prima,sau poate care nu adoarme deloc."
Hehe, dau peste o frunza care imi aminteste de primul film al Roxanei, careia daca citeste chestia asta vreau sa stie ca ii multumesc pentru ca mi-a insuflat o dragoste ciudata pentru film, de care inca nu pot sa ma vindec.
Despartiri,planuri esuate,confesiuni,prima plecare cu ale mele(Cristina si Lili),scandal,delasare.Parca prea multa drama si prea mult stres intr-un timp atat de scurt.
Am uitat sa scriu despre ACTIV,plecarile la Bucuresti-what happens in Bucharest stays in Bucharest,despre cum radeam singura in metrou si despre oamenii care astazi ma fac fericita si nu-i frumos din partea mea.
Dupa un an m-am vindecat.
