Mi-as dori ca toti prietenii mei sa fie liberi si sa gaseasca cu gandul,la sfarsitul fiecarei zile, un fluture portocaliu pe perna. Sa nu ia aminte ca-i acolo si ca l-ar putea strivi dar dimineata sa se trezeasca portocalii pe jumatate de fata,si negri pe cealalta. Ar fi toti la fel,toti prietenii mei.
Ai tai ar avea stelute desenate pe frunte sau urechi de elf,ar fi ai tai,fiecare ar sti cine umbla cu cine,cine iubeste pe cine.
La fiecare abatere sa le dispara o portiune din culoare,o bucatica din fata,un gand sau o amintire,sa fie pedepsiti aspru pentru greselile lor,pentru ca nu sunt cum vreau eu sa fie.
Sa se caiasca si sa mearga la scoala pentru prieteni buni, acolo unde inveti cum se comporta un prieten: la cate grade ar trebui sa fie inclinat umarul cand este oferit, cat de calda ar trebui sa fie palma pe care o indrepti pentru a mangaia o suferinta, cat de larg ar trebui sa fie zambetul pe care il afisezi cand il/o vezi si cati mililitri de lacrimi ar trebui varsati pentru ca celalalt sa vada ca suferi alaturi de el.
Elementar este sa apari impreuna cu prietenul tau, sa fiti ingemanati,sa aveti numai amintiri impreuna,rasete si plansete la unison.De fapt...sa apar...asta vreau eu..nu?!
Sa-mi insusesc toate expresiile celuilalt,sa vorbesc despre cum mi-a mers la scoala ca in fata unui televizor,sa ascult gandindu-ma la sosetele atarnate in baie(care sunt de aceeasi culoare ca si cele ale prietenei mele cele mai bune).
De la prietenii mei am mostenit bucatele de suflet, i-am iubit si i-am lasat asa,fiecare la locul lui si nu am spus nimanui prostioarele legate de ei,detaliile cele mai nesemnificative.Mi-as dori sa-i strang in brate pe fiecare in parte(chiar daca unii nu ma lasa) langa un copac,macar asa ar vedea cineva cat de dragi imi sunt.
Am visat prea multe si nu-mi mai amintesc cum sunteti cu adevarat,dar nu-i nimic, nici voi nu mai tineti minte. De la unii n-am cerut lucruri mari, de la altii n-am cerut nimic, in timp ce catorva dintre ei le-am cerut totul. Totul nu inseamna aici chestii materiale,intalniri la ore fixe, ci prilejul de a fi prietena,de a asculta cele mai ciudate detalii, de a vedea cum ati vrea sa fiti cu un om ca mine,asa cum fac si eu la randul meu.
Cu toate astea, un singur om m-a tinut straina in casa lui si mi-a dat prilejul sa-l observ.
Am avut 3 prietene foarte bune la viata mea,si doua m-au dezamagit, cred ca la a 3a incercare am avut noroc.
As vrea ca intr-o zi, intr-o alta coordonata temporala, sa fim iar straini, eu ascultator, tu ofticat/ofticata,sa o luam(iar) de la capat si apoi sa ne ucidem prietenii in chihlimbar,sa-i aducem impreuna si sa fim la fel.
Regatul meu pentru o credinta intr-un oarecare ceva!
Asta explica unele faze,nu?
