sâmbătă, 25 decembrie 2010

Falling....

for someone doesn't make me a better person. It just makes me weak.
In spite of that, I did fall for someone.
That someone is very far away and has probably forgotten about my awesome self.
Therefore, I AM EXTRA WEAK!

duminică, 3 octombrie 2010

Aici

http://adorablepinkhorses.blogspot.com/
M-am mutat cu succes aici pentru ca e un fel de nou inceput, mai prost, dar macar cu un skin nou :D

joi, 23 septembrie 2010

nu mai

M-am saturat...suprasaturat!!!!

joi, 19 august 2010

O noua incercare

In vremurile in care toata lumea se desparte si se cearta,in vremurile in care ceilalti isi traiesc vacantele din plin,iar tu simti ca mori uitandu-te de 10 mii de ori la Nunta de piatra ca sa scoti o analiza decenta dintr-un film urat, iti aduci aminte de carti si de filme pe care le gustai putin cate putin,cu sufletul.
Pentru multi montajul e o chestie de tehnica. Alegi cadrele inteligent,le combini cu ambiante,zgomote si putina muzica si gata, BANG!!! Abia dupa 3 ani inteleg de ce li se pare unora atat de usor.
Daca anul trecut m-am chinuit cu Morometii:)) si cu Iona, anul asta mi-am pregatit o selectie de texte pe placul meu. Daca anul asta nu-mi iese, inseamna ca nu e locul meu aici,ca trebuie sa-mi iau zborul cu o camera si sa ma alatur prietenilor mei,oricare si oriunde ar fi acestia.
Tacerea care va urma nu va fi atat de lunga:)).Sa ma asteptati!

miercuri, 23 iunie 2010

Antes de

Cand eram copila aveam parul scurt asa ca nici o pisica nu se putea ascunde dupa el. Pana si acum miroase a proaspat tuns, a ceva lemnos care nu imprumuta parfumurile celorlalti, oricat mi-as dori.Singura lui problema e ca refuza sa mai creasca pana nu-l mangai cu mere, pana nu-l inec in apa sarata, pana nu-i dau voie sa se impleteasca dupa modelul urmelor lasate de melci.
Am inceput sa uit cartile si momentele,dar mereu imi amintesc cum cadea cate o suvita roscata pe masura ce incercam sa deschid diferitele usi.

vineri, 23 aprilie 2010

Iarba verde de acasa

Problemele mele culturale se leaga mai ales de starea asta de buimaceala din Bucuresti.
Poti sa faci aia,ailalta,sa mergi in 10 mii de parti....in care de fapt nu ajungi niciodata. Bucurestiul e o ciorba culturala de care vrei sa te rupi fugind acasa, unde nu se intampla nimic.
Norocul meu e ca am rude bune aici, un loc in care sa ma simt acasa, unde sta o pisica neagra pe pian si unde exista un frigider din care pot sa-mi sustrag(cu foarte mare discretie si gratie) un iaurt sau o bucatica mica de ananas. In afara de aceaste treburi extrem de destepte exista si conditiile pentru brain-feeding. Un Dvorak,un Bach, niste ganduri despre oameni in compania cuibului de gugustiuci de la etajul doi....din cires desigur. Aici calatoresc inauntru.
Un alt loc in care ma simt ca acasa e casa Dianei, unde ne hlizim non stop si vorbim cu "fata", si unde trebuie sa te intorci pe o parte si sa faci pipi la etaju 8.
Acasaaaaa