Iarba verde de acasa

Problemele mele culturale se leaga mai ales de starea asta de buimaceala din Bucuresti.
Poti sa faci aia,ailalta,sa mergi in 10 mii de parti....in care de fapt nu ajungi niciodata. Bucurestiul e o ciorba culturala de care vrei sa te rupi fugind acasa, unde nu se intampla nimic.
Norocul meu e ca am rude bune aici, un loc in care sa ma simt acasa, unde sta o pisica neagra pe pian si unde exista un frigider din care pot sa-mi sustrag(cu foarte mare discretie si gratie) un iaurt sau o bucatica mica de ananas. In afara de aceaste treburi extrem de destepte exista si conditiile pentru brain-feeding. Un Dvorak,un Bach, niste ganduri despre oameni in compania cuibului de gugustiuci de la etajul doi....din cires desigur. Aici calatoresc inauntru.
Un alt loc in care ma simt ca acasa e casa Dianei, unde ne hlizim non stop si vorbim cu "fata", si unde trebuie sa te intorci pe o parte si sa faci pipi la etaju 8.
Acasaaaaa