Eu cred.
Cred ca proasta.
Cred mult,tare,si afirm raspicat,cred!
Azi cred ca nu sunt nimic mai mult decat un metrou cu pereti de carne si ferestre de suflet.Oamenii se urca in mine,citesc ziare,mananca,se imping si isi fac cu ochiul. Alta fata cu alt gest,nu-s eu aia din oglinda cand zambesc.Milioane de copii francezi urca o data cu mamele lor,cu tatii lor,cu prajiturele si cu baloane si ma mir,ma-nclin si cred. Ma surprind,ma surprinzi. Nu sunt eu,nu esti tu,maaaa!
In sufletul tau se concentreaza alte milioane de suflete cu tentacule,ale mele n-au tentacule.Sau cel putin nu le vad.Ori imi dai oamenii mei inapoi,ori facem jumi-juma,eu iau copiii,tu iei bunicii,dar amandoi impartim prostituatele.BINE?!
trebuia sa scriu asta,ma bantuie tare de tot imaginea
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu