Antes de

Cand eram copila aveam parul scurt asa ca nici o pisica nu se putea ascunde dupa el. Pana si acum miroase a proaspat tuns, a ceva lemnos care nu imprumuta parfumurile celorlalti, oricat mi-as dori.Singura lui problema e ca refuza sa mai creasca pana nu-l mangai cu mere, pana nu-l inec in apa sarata, pana nu-i dau voie sa se impleteasca dupa modelul urmelor lasate de melci.
Am inceput sa uit cartile si momentele,dar mereu imi amintesc cum cadea cate o suvita roscata pe masura ce incercam sa deschid diferitele usi.

Iarba verde de acasa

Problemele mele culturale se leaga mai ales de starea asta de buimaceala din Bucuresti.
Poti sa faci aia,ailalta,sa mergi in 10 mii de parti....in care de fapt nu ajungi niciodata. Bucurestiul e o ciorba culturala de care vrei sa te rupi fugind acasa, unde nu se intampla nimic.
Norocul meu e ca am rude bune aici, un loc in care sa ma simt acasa, unde sta o pisica neagra pe pian si unde exista un frigider din care pot sa-mi sustrag(cu foarte mare discretie si gratie) un iaurt sau o bucatica mica de ananas. In afara de aceaste treburi extrem de destepte exista si conditiile pentru brain-feeding. Un Dvorak,un Bach, niste ganduri despre oameni in compania cuibului de gugustiuci de la etajul doi....din cires desigur. Aici calatoresc inauntru.
Un alt loc in care ma simt ca acasa e casa Dianei, unde ne hlizim non stop si vorbim cu "fata", si unde trebuie sa te intorci pe o parte si sa faci pipi la etaju 8.
Acasaaaaa

Despre inec

Cand te ineci printre dale vechi,turnuri si cruci iti dai seama ca nimic nu va mai fi la fel. Iti dovedesti o teorie pe care n-ai fi vrut sa o incerci dar care ti-a scurmat in suflet de-a lungul timpului in asa fel incat sa simti ca numai prin ea poti ajunge la cine esti cu adevarat.Cinic,singur,absolut cretin fiindca ai impresia ca intre oameni vei fi intotdeauna fericit.

Fiecare cu ale lui,chiar daca nu-si da seama,chiar daca nu recunoaste,asta e pentru el iesirea din copilarie si adoptarea unei masti care ii va face pe ceilalti sa spuna "ce copil esti cateodata".

Ca sa ma leg iar de prieteni....fiecare inghititura de apa sarata si rece si fiecare senzatie ca poate poate ai dat cu varful degetelor de o piatra care ar putea sa te salveze e un prieten.Ei te fac sa plutesti numai ca sa cazi,sadic?!

M-am agatat de o buturuga si nu stiu cine este...cert e ca am visat-0...

mmmm

au aparut mmmmmmmmere

Lenea

In trenuri mi se intampla chestii ciudate, la care de obicei nu am puterea sa reactionez. De fapt asta-i starea generala din ultimele zile,lipsa de reactie,lipsa de revolta,lipsa unei oarecare opinii,nu ma mai intereseaza.

Alaltaieri citeam pe ultima pagina a unui ziar(care desigur,nu era al meu) urmatorul titlu "Unde ni-s boemii?".Chiar,unde ni-s? Unde ni-s fetele cu plete lungi,cu flori in par care-si pierd vremea prin parcuri si prin anticariate, minunandu-se in fata vreunui lucru frumos si vechi?

Unde ni-s barbosii aiuriti care uita sa coboare din metrou fiindca au ajuns la o parte interesanta a vreunei carti pe care n-ar fi vrut s-o citeasca? Unde ni-s nostalgicii dupa Cenaclul Flacara?

Gandindu-ma la asta,la lipsa de cineasti romani si la lucrurile ciudate pe care le visez in ultimul timp am ajuns la o concluzie.

Acesti oameni dorm,se ineaca in filme si muzica veche,in cafeaua si-n jazzul de dimineata si-n poeziile spaniole si portugheze pana la urmatoarea revolutie care n-are loc pe net.

Eu deocamdata invat

Eternal sunshine of the spotless mind

Eternal-regret
Sunshine-not really
spotless-sand
mind....

Gust amar dupa Vama,nu mai.

Doruri

Citesc jurnale si scrisori cand sunt stresata si imi imaginez ca le citesc in apa. Inchid ochii si vad nisip pe sub apa,pestisori si apoi ma simt ca si cum as fi pupat un delfin. Nu m-am mai simtit asa de ani intregi,de fapt de cand am inceput jurnalu' secret din care citesc chiar acum.

Aici ii pastrez pe tata si pe Marius.Carnetelele din copilarie le-am lasat,impreuna cu ea intr-un apartament de 2 camere in care bunicul imi facea paste cu ardei si imi povestea cum venea "cu ocazie" de la Braila.

Am adunat atatea amintiri cat sa incapa in mii de eternitati,prea multe poate si am furat de la fiecare om cate un zambet.Nu mai stiu cum ii cheama pe unii,si sincer,nici nu ma mai intereseaza.

Pff,am gasit si pagina pe care am scris-o plangand cand am aflat ca Adi avea nush ce pe creier,ce ciudat,abia acum imi dau seama ca mi-e ca un frate.

pe-aici sunt si noptile cu Anca,nopti in care ne hlizeam pana tarziu la televizor,pacat

Foi scrise in acceleratu Cluj-Galati,cred ca printre putinele momente de sinceritate :"Iar am avut emotii" sau "Parca as mai fi stat sa vad cum intoarce capul pentru a mai zabovi un pic pe perna,sa fiu eu aia care se trezeste prima,sau poate care nu adoarme deloc."

Hehe, dau peste o frunza care imi aminteste de primul film al Roxanei, careia daca citeste chestia asta vreau sa stie ca ii multumesc pentru ca mi-a insuflat o dragoste ciudata pentru film, de care inca nu pot sa ma vindec.

Despartiri,planuri esuate,confesiuni,prima plecare cu ale mele(Cristina si Lili),scandal,delasare.Parca prea multa drama si prea mult stres intr-un timp atat de scurt.

Am uitat sa scriu despre ACTIV,plecarile la Bucuresti-what happens in Bucharest stays in Bucharest,despre cum radeam singura in metrou si despre oamenii care astazi ma fac fericita si nu-i frumos din partea mea.

Dupa un an m-am vindecat.